Iubesc oamenii care ma pot face sa rad atunci cand eu nu vreau nici macar sa zambesc!
joi, 1 martie 2012
Culeg vise...o porcarie!
Doar ce-am ascultat o piesa cu acelasi nume,a Paulei Seling.Frumoasa melodia,nu am ce zice!Mai ales daca e cantata de o artista cum e Paula.Dar ma gandesc...in ce masura ne ajuta visele?De orice fel ar fi ele?Daca visam prea mult nu tindem cumva sa ne creem o lume a noastra,o lume perfecta,de care sa ne desprindem cu greu?Nu cumva visele ne dau numai iluzia ca putem atinge cele mai inalte teluri,desi suntem constienti oarecum ca este imposibil?
Aud din ce in ce mai des in jurul meu sintagma"Daca visezi la ceva,lupta pentru acel ceva!".Da,sigur!De parca,daca eu visez acum ca o sa fiu viitoarea ministresa la Transporturi,atunci cu siguranta trebuie sa lupt pentru asta ca pot sa fiu.Sau daca visez ca maine gasesc un sac cu bani in fata usii,ma culc linistita diseara ca o sa gasesc doi chiar.Sau,ca sa cobor cu picioarele pe pamant,daca eu visez ca in trei luni reusesc sa-mi cumpar masina,o sa-mi cumpar.Mai mult,o sa am si sofer.Desi,daca ma gandesc bine,asta cu masina deja nu mai e vis,ci obiectiv.Si da,obiectivele sunt realizabile!
Pe mine nu ma ajuta sa visez,recunosc.Mai mult,cred ca singurul lucru pe care reusesc sa-l mai fac acum visand,este sa ma trezesc mult mai brusc la realitate si,eventual,sa-mi rup si gatul sau vreo mana.Serios...
Cand eram mica visam sa ma fac mare.Sa am un castel din ala ca in povesti,sa-l intalnesc pe Fat-Frumos si toate celelalte lucruri pe care si le doreste orice fata cand e mica.
Mai tarziu,visam sa ma fac mare(asta a ramas batuta-n cuie),sa am o casa(deja nu mai era ditai palatul),sa-mi gasesc sufletul pereche(ala care te intelege si e langa tine neconditionat atunci cand toti ceilalti n-o fac,exact),sa am o masina de fite etc.
Intre timp m-am facut mare si am realizat ca,de cele mai multe ori,visele raman...vise.Ca de prea putine ori se intampla sa le transpunem in realitate si ca,daca unii reusesc,este o simpla coincidenta sau un mega noroc.
Viata nu este asa cum ne-am pictat-o in copilarie.De cele mai multe ori ne izbim de piedici greu de depasit,de rautati gratuite care ne determina sa ne revizuim idealurile.
Poate ca si noi ne propunem teluri prea inalte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu