"Cu siguranta!",ar spune cei care ma stiu."Oare?",as spune eu...Mi se intampla adesea ca,fara sa vreau sau fara sa-mi dau seama cum si cand,sa ratez sanse cu care nu o sa ma mai intalnesc vreodata.Sa pierd ocazii unice.Sa cred ca nu vreau pe moment,dar sa realizez ulterior ca nu-mi doresc altceva mai mult.Si,inevitabil,vin regretele.Tarziu,fara sens,fara vreun rezultat...
Mult timp nu am crezut in destin.Am avut ferma convingere ca omul isi face viata asa cum vrea.Ca nu exista vreo forta superioara care ne dicteaza uneori cand si cum sa procedam.Iar viata...viata mi-a demonstrat cu varf si indesat ca ma insel.Ca orice as face eu sau oricat mi-as dori un lucru,daca nu trebuie sa-l obtin,atunci nu-l voi obtine....M-am pus de-a curmezisul,am contrazis persoane dragi,am tras de mine...in zadar...am pierdut multe,dar am si castigat.
Iar acum...acum,privind in urma,realizez ca daca uneori viata nu a vrut sa-mi dea ce mi-am dorit,asta s-a intamplat nu pentru ca nu am meritat,ci pentru ca am meritat ceva mult mai bun!
Am descoperit incantata ca ai terminat tot FJSC-ul.Iti apreciez modul foarte personal de scriere a posturilor. Eu nu am putut sa fac asta, si am ales un blog mai comercial climovcristina@wordpress.com.Te invit pe acolo in spiritul empatiei cu temele FJSC-iste si ultimele luni de scoala cand dau examene, muncesc, scriu pe blog si ma apuc de licenta!:) Numai bine, la tine!
RăspundețiȘtergere