8 Martie...

Nu ma dau in vant dupa sarbatori.Nu sunt impresionata de Craciun sau Paste,asa ca un 1 sau 8 Martie ma cam lasa rece...
Toata ziua n-am facut altceva decat sa sterg taggurile din pozele cu fluturasi,iepurasi,crocodili si alte bazaconii de pe facebook.Urasc chestia asta:posteaza cineva o poza(frumoasa,e drept),dupa care sunt tagguite o droaie de persoane.Urmeaza multumirile de rigoare,urarile de bine si alte siroposenii din astea...
Urasc floraresele!Le urasc in general si le urasc si de 1 si 8 Martie.Mi se pare ca sunt extrem de insistente,de parca eu nu stiu ca ar fi cazul sa-i cumpar mamei flori...Ce sa zic!De barbati nici nu are sens sa mai aduc vorba.Saracii,sunt luati pe sus!Iar incepand de azi,le detest!Mi-a trantit una dimineata o galeata de apa fix peste picioare...Adevarul e ca la 1,67 al meu,era logic sa nu ma vada!Scuze????Ce-or fi alea?Norocul meu a fost ca aveam cizme inalte si am scapat aproape"nevatamata"...
Nu ma dau in vant dupa martisoare...Stiu,vestesc primavara,aduc bucurie si caldura in suflet,ne trezesc la viata,bla,bla,bla...Numai ca eu una nu le vad rostul...Si nu cred ca,daca am martisor in piept,doamna Iarna baga un sprint de n-o mai ajungi nici cu gandul...
Si am cam terminat cu simbolurile lunii martie.Bine,ar mai fi mucenicii de maine,dar aia imi plac!Si asa fac schimb cu mama:eu ii iau flori si bomboane,ea imi face mucenici.Logic la o adica,nu?

Lalele,lalele...frumoasele mele lalele...

Niste flori superbe care ma cuceresc iremediabil!Gingase, gratioase, multicolore, lalelele ne incanta privirile in fiecare primavara.
Pentru cei care nu stiau,laleaua este floarea nationala a Iranului si a Turciei, iar motivele florale se regasesc in arta lor populara. De asemenea, lalele sunt emblema Olandei de unde si denumirea de "Tara lalelelor". Sunt foarte raspandite in sudul Europei in nordul Africii dar si in Asia.

Ce ti-e si cu presa asta...

Eh,am terminat facultatea de jurnalism.Si am invatat ceva sa trec examenul de admitere.Gramatica "fara numar",niste tentative de relatari,portrete etc.In facultate...eheee,invata nene!Niste chestii practice destul de interesante la seminarii si laboratoare.Deontologie,etica,coduri deontologice ale jurnalistului(astea in 2 ani,ca ce au facut colegii care au terminat jurnalism in anul 3,nici nu vreau sa stiu) etc.
Am invatat ca,in calitate de jurnalist,nu prea e frumos sa fii subiectiv(asta e oricum ceva utopic),nu e frumos sa folosesti un vocabular care te trimite cumva la marginea santului sau la tarabele din piata,nu e bine deloc sa-ti subestimezi publicul sau sa-i jignesti inteligenta.In editoriale poti sa-ti dai cu parerea cat si cum vrei,poti sa zici ca Basescu e un mare hot,ca Nastase nu mai poate invita pe nimeni sa-i numere ouale ca gainile sunt in greva,ca Iliescu e un bolsevic de care nu mai scapam...Orice.Dar in textele informative...Ei bine,in astea trebuie sa informezi corect publicul.Nu-si au locul jignirile,insultele,trivialitatile...
Am mai invatat eu ca presa e libera si ca e a patra putere in stat,ca face si desface,ca rezolva cazuri de nerezolvat uneori...
Si am mai invatat ca cenzura nu-si mai are locul in presa.Omul e liber sa se exprime,fie ca ii convine sau nu cuiva.Perioada Nastase e apusa de multisor...
Si toata supararea mea a inceput cu o dezbatere realizata pe pagina de FB si pe cea online a unui ziar,legata de subiectul Gadea-CNA(merita sau nu sanctionat pentru emisiunea in care il prinsese grija de bolnavii cronici si a avut iesirea aia cu Duta).Mi-am spus parerea,cu argumente evident(ca doar de aia e dezbatere,zic).In opinia mea merita sanctionat.Nu a respectat nici cele mai elementare reguli de etica si deontologie(si acum nu ma refer numai la emisiunea cu pricina).Nu discutam de o chestiune morala,ci de niste reguli incalcate,care trebuie sanctionate.Diaconescu si-a luat amenzi peste amenzi pentru nerespectarea regulilor CNA.Prima a fost amendata ca a depasit timpul legal de publicitate.Antena 3 a comis-o,sa fie sanctionata!
Si asa tare m-am enervat cand am vazut ca-mi sunt sterse comentariile doar pentru ca nu eram de acord cu politica adoptata de ziar!!!Nu pot sa cred cum,in Romania anului 2012,se fac astfel de lucruri...Mi se pare jalnic ca,atunci cand se termina argumentele,se trece la cenzura.Dar ma gandesc ca poate adminii paginilor au fost deranjati de faptul ca le-am atres atentia asupra modului jalnic in care este scris un articol.Ei bine,domnilor ziaristi,"a-si aduce aportul"ESTE un pleonasm!Si este atat de criticat si fumat,incat este jalnic de-a dreptul sa fie folosit de niste jurnalisti!
Si da,imi pare rau ca am citit candva aceasta publicatie!E clar ca mi-am irosit timpul aiurea...

Culeg vise...o porcarie!

Doar ce-am ascultat o piesa cu acelasi nume,a Paulei Seling.Frumoasa melodia,nu am ce zice!Mai ales daca e cantata de o artista cum e Paula.Dar ma gandesc...in ce masura ne ajuta visele?De orice fel ar fi ele?Daca visam prea mult nu tindem cumva sa ne creem o lume a noastra,o lume perfecta,de care sa ne desprindem cu greu?Nu cumva visele ne dau numai iluzia ca putem atinge cele mai inalte teluri,desi suntem constienti oarecum ca este imposibil?
Aud din ce in ce mai des in jurul meu sintagma"Daca visezi la ceva,lupta pentru acel ceva!".Da,sigur!De parca,daca eu visez acum ca o sa fiu viitoarea ministresa la Transporturi,atunci cu siguranta trebuie sa lupt pentru asta ca pot sa fiu.Sau daca visez ca maine gasesc un sac cu bani in fata usii,ma culc linistita diseara ca o sa gasesc doi chiar.Sau,ca sa cobor cu picioarele pe pamant,daca eu visez ca in trei luni reusesc sa-mi cumpar masina,o sa-mi cumpar.Mai mult,o sa am si sofer.Desi,daca ma gandesc bine,asta cu masina deja nu mai e vis,ci obiectiv.Si da,obiectivele sunt realizabile!
Pe mine nu ma ajuta sa visez,recunosc.Mai mult,cred ca singurul lucru pe care reusesc sa-l mai fac acum visand,este sa ma trezesc mult mai brusc la realitate si,eventual,sa-mi rup si gatul sau vreo mana.Serios...
Cand eram mica visam sa ma fac mare.Sa am un castel din ala ca in povesti,sa-l intalnesc pe Fat-Frumos si toate celelalte lucruri pe care si le doreste orice fata cand e mica.
Mai tarziu,visam sa ma fac mare(asta a ramas batuta-n cuie),sa am o casa(deja nu mai era ditai palatul),sa-mi gasesc sufletul pereche(ala care te intelege si e langa tine neconditionat atunci cand toti ceilalti n-o fac,exact),sa am o masina de fite etc.
Intre timp m-am facut mare si am realizat ca,de cele mai multe ori,visele raman...vise.Ca de prea putine ori se intampla sa le transpunem in realitate si ca,daca unii reusesc,este o simpla coincidenta sau un mega noroc.
Viata nu este asa cum ne-am pictat-o in copilarie.De cele mai multe ori ne izbim de piedici greu de depasit,de rautati gratuite care ne determina sa ne revizuim idealurile.
Poate ca si noi ne propunem teluri prea inalte...

Cum am trecut eu prin armata...

Cam asa arata locul in care mi-am petrecut 4 ani din viata.Rectific,4 dintre cei mai frumosi ani din viata...Si au trecut repede(asta zic acum,ca in timpul liceului faceam AMR-ul de cum ma intorceam din vacanta).Colegii imi ziceau ca sunt cam disperata.Si aveau dreptate:plecam in permisii/vacante deprimata de-a dreptul la gandul ca trebuia sa ma intorc,ma apuca plansul de cum dateam cu ochii cu aleea aia imensa,care parca nu se mai termina(si eu am fost printre norocosii care n-au avut sector acolo),nu reuseam deloc sa ma adaptez.Prin anul 2 voiam sa plec(nu reuseam deloc sa ma adaptez,nu-mi prea vedeam eu rostul pe-acolo etc).M-am gandit eu si m-am razgandit si am ajuns la concluzia ca,daca am intrat in hora,trebuie sa o termin.Asa ca am ramas la liceu.Si au trecut inca 2 ani(mai repede si mai frumos parca decat primii 2).Bine,eram si mai mare,imi stabilisem unele obiective,eram mai matura...
Si in astia 4 ani petrecuti in LM am trecut prin multe:de la pneumonie si operatie de apendicita,pana la scosul amigdalelor si taiatul de maini prin geamuri sparte in timpul sectorului...Imi amintesc ca eram cam pe langa la matematica si fizica.Bine,si la chimie.Aoleu,era sa uit sportul.Pai asta a fost un cosmar de-a dreptul!Cand auzeam:"Hai,ca mai ai doua tururi!",imi venea sa ma opresc si sa-l iau la bateie pe profesor.Sau cand aveam norma la gimnastica...A fost un adevarat chin pentru mine sa sar lada de gimnastica din inghemuit departat(parca asa era) sau sa fac rostogolilile alea caraghioase pe saltea(ce ne mai electrizam dupa!).Dar compensam cu romana,franceza si istoria.La geografie ma abtin pentru ca dirigul era prof,iar eu vreau sa cred ca era el prea exigent cu clasa sa...Una peste alta,n-am excelat eu,dar nici printre cei mai slabi n-am fost!Am avut"rezultate frumoase",ca sa-l citez pe dirigu'.
Si am realizat,dupa 4 ani de sectoare,plantoane,nopti nedormite si multe lacrimi de copil fraier si fara minte,ca armata nu e de mine...Ca cei 4 ani petrecuti in LM au fost mai mult decat suficienti si ca ar fi cazul sa vad s cum e in"civilie"...

Stumfii!!!

Pai...imi plac copiii mici!Ii ador!Ma pierd ori de cate ori vad cate-un stumf...Nu mai reusesc sa ma concentrez la ce am de facut/spus.Ma gandesc ca poate e de vina varsta si se manifesta instinctul matern.Sau poate ca am ramas o imatura si-i vad ca pe niste jucarii.Habar n-am care-i motivul.Cert este insa faptul ca imi plac la nebunie!Mi se pare ca sunt atat de dulci impingand caruciare de jucarie sau masinute,stand in tot felul de pozitii ciudate in carucioare sau stand cu biberonul in gura si aruncand tot felul de priviri mirate...Mamele,mai proaspete sau mai cu experienta,or sa-mi spuna:"Da,dar si cand plang ca le e foame,sete,trebuie schimbat pampersul etc?"Pai cred ca,pentru toata dragalasenia lor,trebuie sa existe un pret,nu?

Testoasa ca animal de companie

Doar ce-am terminat un interviu despre testoase...Am aflat chestii interesante despre aceste animalute inofesnive:sunt de apa sau de uscat,ierbivore sau carnivore,au nevoie de ingrijiri speciale etc.Cica nu trebuie sa le dam varza sau broccoli ca le pica cam greu la stomacel!Au nevoie de lumina,cand vine iarna intra la hibernare(ca ursii) si traiesc destul de multDar ce zic eu mult?Foarte mult mai bine zis,din moment ce sunt specii care ating 100 de ani.
Dupa toate astea ma cam bate gandul sa-mi iau si eu o testoasa.Pe bune!Macar asa stiu ca e in casa tot timpul,sta cuminte in acvariul ei si nu risc sa-si ia lumea-n cap intr-o zi.

Vine primavara...cu astenia!

De unde stiu?Ei bine,nu stiu.Doar presupun dupa starea extrem de proasta care ma incearca si care,zic eu,are simptome clare de astenie de primavara.Sau cel putin de primavara de zilele astea.
Auzim peste tot de astenie, acea stare de slabiciune generalizata cauzata de schimbarile de temperatura si de lumina in exces, pe care le aduce cu ea primavara. Eu m-am trezit prost dimineata.Extrem de prost chiar.Si,dupa ce am dormit groaznic aseara(am niste vecini pe care ii detest pur si simplu),durerea de cap care ma bantuie de cateva zile nu-mi da pace...
Am o stare atat de proasta,incat nici cafeaua nu-mi prieste(si eu sunt o bautoare inraita de cafea).
Si,ca sa fie tacamul complet,Urania(tanti cu horoscopul de la B1) zice ca si saptamana asta o sa fie la fel.Bune premise,n-am ce zice!

N-as fi zis...

N-am fost niciodata o persoana cu sange rece.De asta eram ferm convinsa.Pana mai anult trecut,nu ma puteam uita la jurnalul de la ora 17(pe PRO) si nici nu suprtam sa vad sange.Imi amintesc ca,atunci cand veneau comisiile medicale la liceu si ne mai luau si sange,eram terminata.Nu ma uitam,sa nu mi se faca rau.Nu suportam sa mi se faca injectii,de intravenos nici nu se pune problema.Si mi-am zis ca poate asa sunt eu:mai slaba de inger.Dar viata mi-a demonstrat(iar)ca nu e nici pe departe asa.Am ajuns acum,dupa mai bine de un an petrecut prin spital alaturi de bunica, sa fac pansamente care sa concureze cu cele ale asistentelor,sa recunosc simptome si sa intuiesc diagnostice,sa suport oameni extrem de bolnavi langa mine fara cel mai mic stres.Si-atunci?Ne cunoastem cu adevarat limitele sau doar le intuim in raport cu ce am trait pana la un moment dat?

Nu stiu altii...

...dar eu as putea concura fara dubii la persoana cu cel mai curios traseu profesional.La inceput,asta fiind prin clasele 5-6,imi doream sa ma fac profesoara de limba romana(asta si datorita fostei mele profesoare).Mi-a trecut repede,vazand dezinteresul celor mai multi dintre elevi si banii putin pe cere-i primesc de multe ori oameni extrem de inteligenti si bine intentionati.
Mai apoi,manata probabil si de dorinta de a continua traditia in familie,am decis sa urmez cariera militara.Asa ca m-am dus frumusel la Liceul Militar.Am plecat de acasa la 15 ani si am dat piept cu viata.Au urmat 4 ani cu mai putine lucruri frumoase decat urate(si,culmea,acum fix pe cele frumoase mi le amintesc,de parca cele rele nici n-ar fi existat) si am decis ca mi-au fost mai mult decat suficienti sa-mi dau seama ca armata nu e de mine(bine ca mi-a venit mintea la cap la timp).
Dupa aventura army,mi-am zis ca ar fi cam urat din partea mea sa ies asa din sistem,adica de tot.Si mi-am zis ca ar fi o chestie sa dau la Academia de Politie.Zis si facut!Dar,dupa cum mai devreme ziceam,norocul n-a fost de partea mea.Ca acum nu mai vad ghinionul de atunci chiar ca pe un ghinion,e alta poveste.Si,dupa scurta mea incursiune in lumea masinilor inscriptionate cu"Siguranta si incredere",am intrat la FJSC.Si au urmat alti 3 ani,frumosi de aceasta data...foarte frumosi si de care o sa-mi fie dor clar!

Stiu ce vreau?

"Cu siguranta!",ar spune cei care ma stiu."Oare?",as spune eu...Mi se intampla adesea ca,fara sa vreau sau fara sa-mi dau seama cum si cand,sa ratez sanse cu care nu o sa ma mai intalnesc vreodata.Sa pierd ocazii unice.Sa cred ca nu vreau pe moment,dar sa realizez ulterior ca nu-mi doresc altceva mai mult.Si,inevitabil,vin regretele.Tarziu,fara sens,fara vreun rezultat...
Mult timp nu am crezut in destin.Am avut ferma convingere ca omul isi face viata asa cum vrea.Ca nu exista vreo forta superioara care ne dicteaza uneori cand si cum sa procedam.Iar viata...viata mi-a demonstrat cu varf si indesat ca ma insel.Ca orice as face eu sau oricat mi-as dori un lucru,daca nu trebuie sa-l obtin,atunci nu-l voi obtine....M-am pus de-a curmezisul,am contrazis persoane dragi,am tras de mine...in zadar...am pierdut multe,dar am si castigat.
Iar acum...acum,privind in urma,realizez ca daca uneori viata nu a vrut sa-mi dea ce mi-am dorit,asta s-a intamplat nu pentru ca nu am meritat,ci pentru ca am meritat ceva mult mai bun!

Puternica...?

Cineva mi-a spus intr-o zi ca cei care par foarte tari,sunt in realitate slabi si mai susceptibili.Ca cei care isi petrec timpul protejandu-i pe altii sunt cei care au cea mai mare nevoie sa fie protejati.
Am stat un timp si m-am gandit la toate aceste lucruri...M-am gandit la mine si la modul in care actionez.Si am realizat ca avea dreptate...

Am invatat...

"Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta...Iar asta e valabil si pentru iubirea adevarata".
Am invatat ca daca cineva nu te iubeste asa cum ti-ai dori tu,nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten,oricum te va rani din cand in cand,iar tu trebuie sa-l ierti pentru asa
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii.Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti"

Imi place Octavian Paler.Simt ca ma regasesc in ce scrie...